Farul – a lumina o cale moartă | Doom Folk (Romanian Poetry)

Описание: „Farul – a lumina o cale moartă” este un cântec neofolk / doom folk lent și solemn, inspirat de simbolismul românesc și de poezia eminesciană.
Un far singuratic veghează marea nopții, arzând fără speranță, luminând o cale pe care nu va mai veni nimeni.
O meditație fatalistă despre datoria fără sens, așteptarea eternă și frumusețea tragică a luminii inutile.

[Verse 1]
La margini de pământ și ape,
Sub cer de plumb, cu stele rare,
Stă farul vechi — străjer de noapte —
Cu ochiul ars de-atâta așteptare.

[Verse 2]
Acum nu chem, nu cer, nu sper,
Nici nu mai plâng a ta plecare;
Ci ard tăcut, cu-n dor etern,
Cum ard luceferi fără soare.

[Verse 3]
Dar farul nu se stinge-n veci,
El moare stând — și tu pricepi,
Că cea mai grea, amară soartă,
E-a lumina o cale moartă.

[Verse 4]
Căci farul are-o grea menire:
Să lumineze-n veci pustii,
Să ardă-n noapte, fără știre,
De cei ce nu vor mai veni.

“Farul – a lumina o cale moartă” is a slow, solemn dark neofolk / doom folk song inspired by Romanian symbolism and Eminescian poetry.
A lonely lighthouse stands by the sea, burning in silence, illuminating a path that no one will ever take.
A nocturnal, fatalistic meditation on duty, loss, and the tragedy of timeless waiting.

🎶 Genre: Dark Neofolk / Doom Folk
🌊 Themes: Lighthouse, sea, solitude, fate, decay, eternal duty
🌑 Mood: Nocturnal · Melancholic · Ritualistic · Timeless