Văru' AI - Străinătate

Описание: Banii se fac, timpul se pierde, dar dorul rămâne. O piesă pentru toți românii care muncesc departe de casa lor. 🇷🇴💔 #DorDeCasa #romania #diaspora #muzicanoua

Dacă ți-a plăcut, nu uita să dai un LIKE și un SUBSCRIBE pentru că urmează și mai multe piese, parodii și experimente muzicale făcute cu AI.

Muzică generată de: Suno AI / Udio

🎧 Ascultă și alte piese pe canal!

💬 Lasă un comentariu: Despre ce vrei să fie următoarea piesă? Un disstrack? O manea pe sistem digital? Scrie mai jos! 👇

#trapromanesc #muzicaai #airomania #caterinca #robotudecartier #trap2026 #inteligentapartificiala #varuai #strainatae
#trapfunny #romaniaviral #trapromania #dordecasa #dor #familie #singuratate #sacrificiul #viatainsatrainatate #acasa #romaniapentrutoti


E ora două noaptea... Departe de casă...


Am plecat cu trenul foamei, bilet dus, fără retur,
Lăsând în urmă dealul verde și un cer atât de pur.
Acum sunt pe schele-nalte, între praf și mult ciment,
Trăiesc un vis străin, în care mă simt doar un instrument...
Stau în chirie cu mulți alții, la margini de orașe reci,
Mă pierd în gări străine, pe peroane cu poteci.
Mama plânge-n telefon, o simt cum tremură de dor:


„Când vii, mamă, acasă? Că bătrânețea-i un decor...”

Îi spun că sunt bine, mint frumos, dar inima-mi tresară,
Când văd în geam o umbră, ce seamănă cu a mea mamă!. Sunt doar un număr pe o listă, un „outsider” anonim,
Muncim să ridicăm imperii, în timp ce noi ne irosim.
Trimit tot ce câștig acasă, să fie masa pusă-n tindă,
Deși aici mănânc pe fugă, cu privirea în oglindă.
Suntem mândri, nu ne plângem, dăm din coate prin noroi, Dar plângem când auzim o vorbă... „ne e dor de voi...”, de voi.


Străin cu buzunaru’ plin, dar sufletul pustiu,
Acasă-i singurul loc unde mă simt încă viu.
E cerul plin de bani, dar soarele-i de gheață,
Trăiesc un vis străin, cu dorul meu de țară!

Străin cu buzunaru’ plin, dar sufletul pustiu,
Acasă-i singurul loc unde mă simt încă viu.
E cerul plin de bani, dar soarele-i de gheață,
Trăiesc un vis străin, cu dorul meu de țară!


Șaisprezece ore-n flux, spatele-i o rană vie,
Dar gândul la ai mei, e singura mea terapie.
Vorbesc cum am învățat, dar visez tot românește,
Când foamea de acasă, în tăcere mă orbește!
Se uită unii.., ne cred hoți sau oameni mici,
Dar noi le ținem spitalul și le facem tot pe-aici.
Am mâinile crăpate, rupte, pline și de var,
Dar mintea e la Paște, la miros de cozonac pe jar.
Câți ani au trecut, oare, de când n-am stat la poartă?
Să văd cum ninge lin, și distanța să nu ne despartă.
Copiii îmi cresc prin poze, le simt glasul prin semnal,
E sacrificiul nostru, un exil mult prea brutal.
Ne strângem toți, câte o dată, la un grătar,
Să mai fim români o oră, să uităm de tot ce-i rar.
Suntem o țară-n altă țară, cu valiza lângă pat,
Gata de plecare... dar drumul e blocat.

Banii se fac, se duc, sunt doar bucăți de hârtie...
Dar timpul pierdut cu părinții, cine ni-l dă înapoi, cine știe?
E prețul greu pe care-l dăm pentru un trai mai bun:
Am plecat oameni... și ne-am întors străini acasă...


Străin cu buzunaru’ plin, dar sufletul pustiu,
Acasă-i singurul loc unde mă simt încă viu.
E cerul plin de bani, dar soarele-i de gheață,
Trăiesc un vis străin, cu dorul meu de țară!

Străin cu buzunaru’ plin, dar sufletul pustiu,
Acasă-i singurul loc unde mă simt încă viu.
E cerul plin de bani, dar soarele-i de gheață,
Trăiesc un vis străin, cu dorul meu de țară!