Istoria fotbalului basarabean: Stadionul Dinamo (Ferdinand I) în bătăliile identitare din secolul XX

Описание: La 5 octombrie 1924, la Chişinău începea primul campionat regional de fotbal al Basarabiei, numit „Liga Basarabeană”. Liga era alcătuită din cinci echipe, toate din Chişinău: „Unitas”, „Viteaz”, echipă creată în 1920 în jurul celor patru fraţi Vîlcov, susţinută de funcţionarii şi militarii provinciei, „Macaby” (echipă creată încă în 1917 de evreii din Chişinău), „Sporting” şi „Regiment CFR” (din primăvara anului 1925 numită „Fulgerul”), ambele susţinute de organizaţia regională a Căilor Ferate Române. Prima campioană a Basarabiei a fost echipa „Fulgerul” Chişinău, care în acelaşi an a fost şi prima echipă basarabeană acceptată în campionatul României, desfăşurat în acea perioadă în două etape - etapa regională şi cea finală. Putem constata existenţa a două perioade distincte în fotbalul basarabean interbelic. Prima perioadă este între anii 1924 şi 1932, când fotbalul basarabean a reuşit prin evoluţia cluburilor sale „Fulgerul”, „Mihai Viteazul” şi „Sporting” să se impună în fotbalul românesc, aici jucând fotbalişti de valoare, cum ar fi cei trei fraţi Vîlcov, Hoksary, Stock, Killianovitz, Rech, deveniţi şi membri ai echipei naţionale a României. De patru ori echipele basarabene au reuşit să ajungă printre cele mai bune patru echipe româneşti, în anul 1925 prin echipa „Fulgerul”, în 1926 din nou prin „Fulgerul”, iar în anii 1928 şi 1930 prin echipa „Mihai Viteazul”. După turneul final din 1930, cei mai buni fotbalişti basarabeni ai momentului, cei trei fraţi Vîlcov, vor ajunge la campioana României, „Venus” Bucureşti.
A doua perioadă din fotbalul basarabean interbelic este cuprinsă între anii 1932 şi 1940, când atestăm o decădere a jocului cu balonul rotund, fapt datorat atât plecării celor mai buni fotbalişti basarabeni la cluburile centrale, cât şi introducerii sistemului divizionar în România, ceea ce a complicat accesul pe prima scenă a fotbalului românesc. Rivalitatea s-a desfăşurat în această perioadă între cluburile din vestul şi nordul României, care moşteniseră tradiţiile fotbalistice austro-ungare, şi cluburile bucureştene, unde era centrată viaţa politică şi economică a ţării.
După anul 1918, în urma revoluţiei ruse şi a războiului civil, în Basarabia s-au refugiat mulţi emigranţi ruşi, care au luat parte activă în viaţa sportivă a provinciei, în special la cea fotbalistică. Printre aceştia erau jucătorii Eugen Svetkovski (după unele surse - Şvidkovski), Anatol Voroneţki, Vasilii Tkacenko, Grigori Lwiovski, Dmitry Belousov, Cearughin, Sabatin, nume cu rezonanţă în fotbalul basarabean al epocii.
În perioada interbelică fotbalul basarabean a dezvoltat frumoase tradiţii cu caracter local şi naţional, echipele evoluând în campionatele şi cupele României, iar cei mai buni jucători erau convocaţi chiar şi la echipa naţională, fiind astfel activ încadraţi în circuitul fotbalistic european şi mondial.