Cartea cu Apolodor - The Book with Apolodor p1

Описание: Versuri: Gellu Naum

[1.] La circ, în Târgul Moşilor,
Pe gheaţa unui răcitor,
Trăia voios şi zâmbitor
Un pinguin din Labrador
Cu nume falnic şi sonor.

Cum se numea? – Apolodor.
Şi ce făcea? – Cânta la cor.

Deci, nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator;
Făcea şi el ce-i mai uşor:
Cânta la cor. (Era tenor.)

Grăsuţ, curat, atrăgător
În fracul lui strălucitor,
Aşa era Apolodor...

[2.] Dar într-o zi, Apolodor,
Spre deznădejdea tuturor,
A spus aşa: - Sunt foarte trist!
Îmi place viaţa de corist,
Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dor
De fraţii mei din Labrador...
O de-aş putea un ceas măcar
Să stau cu ei pe un gheţar!...

Apoi a plâns Apolodor...

[3.] Când l-a văzut pisoiul Tiţ
Plângând cu hohot şi sughiţ

I-a spus: - Prietene aş da
Mustaţa şi codiţa mea,,
Aş da o litră de caimac,
Aş da orice să te împac.
Zău, nu mai plânge! Te implor...

Dar el plângea: - Mi-e dor, mi-e dor
De fraţii mei din Labrador...

[4.] Şi-au încercat să-l mai împace
Ariciul dăruindu-i ace,
Şi ursul cu un pumn de mure
Atunci culese din pădure,
Şi iepurele Buză-Lată
Cu fruncte dulci şi cu salată
(Colegi de-ai lui Apolodor,
maeştri-cântăreţi la cor).

Dar el plângea: - Mi-e dor, mi-e dor
De fraţii mei din Labrador...

[5.] Colegii lui Apolodor
S-au dus atunci la dirijor.

Maestrul Domilasolfa,
În haina lui de catifea
I-a ascultat şi, gânditor,
S-a aşezat pe-o canapea
Oftând – Sărmanul meu tenor
Se poate prăpădi de dor!
Să plece , deci, spre Labrador...

Şi a plecat Apolodor...

[6.] La început a fost uşor:
L-a dus spre nord l-a dus în zbor
Un avion, un bimotor.
Şi stând picior peste picior
Cânta, cânta Apolodor
Cânta cu glasu-i de tenor
Plimbându-se din nor în nor...

Dar între timp înflăcărându-l
Ameţitorul peisaj
Sări pe-o aripă cu gândul
Să dea dovadă de curaj.

Apoi cu paraşuta-n spate
Se zbengui Apolodor
Când agăţându-se de roate,
Când stând călare pe motor.

Aşa, cu zboru-i acrobatic,
Ar fi ajuns în Labrador,
Dar l-a izbit un nor zănatic

Şi a căzut Apolodor...

[7.] La Capul Nord, la Capul Nord,
Adăpostit într-un fiord
Şedea pe ţărm Apolodor
Posomorât şi gânditor.

Şedea pe ţărm tăcut şi trist
Acest tenor acest corist,
Şedea cu paraşuta spartă,
Fără busolă fără hartă.

În larg vuia clocotitor,
Întreg potopul apelor

Şi se jelea Apolodor...
Şi se jelea Apolodor...

English:

[1.] At the circus, in Târgul Moşilor,
On the ice of a cooler,
Lived cheerfully and smiling
A Labrador penguin
With a majestic and sonorous name.

What was his name? – Apolodor.
And what did he do? – He sang in the choir.

So, he was neither a magician,
Neither an acrobat, nor a dancer;
He also did what was easiest:
He sang in the choir. (He was a tenor.)

Plump, clean, attractive
In his shiny tailcoat,
That was Apolodor...

[2.] But one day, Apolodor,
To everyone's despair,
He said this: - I am very sad!
I like the life of a choirboy,
But what should I do? I miss, I miss
My brothers from Labrador...
If only I could just for an hour
Stay with them on a glacier!...

Then Apolodor cried...

[3.] When the kitten Tiţ saw him
Crying with laughter and hiccups

He said to him: - Friend, I would give
My mustache and tail,,
I would give a liter of cream,
I would give anything to make you happy.
Really, stop crying! I beg you...

But he cried: - I miss, I miss
My brothers from Labrador...

[4.] They tried to appease him
The hedgehog by giving him needles,
And the bear with a handful of blackberries
Then picked from the forest,
And the hare Buză-Lătă
With sweet berries and salad
(Apolodor's colleagues,
master singers in the choir).

But he cried: - I miss, I miss
My brothers from Labrador...

[5.] Apolodor's colleagues
Then went to the conductor.

Maestro Domilasolfa,
In his velvet coat
Listened to them and, thoughtfully,
Sat down on a sofa
Sighing – My poor tenor
May perish from longing!
So, to leave for Labrador...

And Apolodor left...

[6.] At first it was easy:
He took him north, took him in flight
A plane, a twin-engine.
And standing on two legs
He sang, Apolodor sang
He sang with his tenor voice
Walking from cloud to cloud...

But in the meantime, inflamed by
The dizzying landscape
He jumped on a wing with the thought
To show courage.

Then with a parachute on his back
Apolodor dashed
Sometimes clinging to the wheels,
Sometimes sitting astride the engine.

Thus, with his acrobatic flight,
He would have reached Labrador,
But a crazy cloud hit him

And Apollodorus fell...

[7.] At the North Cape, at the North Cape,
Sheltered in a fjord
Apolodorus sat on the shore
Gloomy and thoughtful.

He sat on the shore, silent and sad
This tenor, this chorister,
He sat with his broken parachute,
Without compass or map.

Out at sea,
the whole flood of waters roared,

And Apollodorus mourned...
And Apollodorus mourned...