Richard Wurmbrand | Povestea ofițerului rus

Описание: #dumnezeu #biserica #richardwurmbrand
Richard Wurmbrand | Povestea ofițerului rus

În 1909, se naşte la Bucureşti, într-o familie de evrei, Richard Wurmbrand, cel mai mic dintre cei patru băieţi ai familiei. Din cauza dificultăţilor financiare, familia Wurmbrand se mută la Istanbul, unde tatăl lui Richard deschide un cabinet de stomatologie. Rămâne însă, orfan de tată la vârsta de nouă ani, iar la cincisprezece ani, familia lui se repatriază.

Adolescentul Wurmbrand este atras de mişcarea comunistă şi de promisiunile ei. După ce a urmat studiile politice la Moscova, la întoarcerea clandestină în ţară, Wurmbrand este urmărit de serviciile secrete, arestat, condamnat şi închis la Doftana. Mai târziu, a primit, sub o altă identitate din partea PCR, şi misiunea de a organiza filiala judeţeană Deva.

Convertirea
Renunţă la doctrina comunistă, întrucât vede în ea o sursă de iluzii pentru clasele oprimate. Se căsătoreşte în 1936 cu Sabina Oster, revenită în ţară după studii de chimie la Universitatea Sorbona. Nu după mult timp, se converteşte la credinţa creştină, citind Biblia pe care o primise de la un tâmplar la care locuise în zona Braşovului, în perioada de convalescenţă după tuberculoza contractată la Doftana, urmând ca, mai apoi, să devină pastor luteran.

Fascinat de descoperirea iubirii lui Christos, Wurmbrand se alătură Misiunii Anglicane pentru Evrei. În scurtă vreme, zeci de evrei din România îmbrăţişează credinţa creştină sub influenţa lui. În plin război mondial, în 1941, Misiunea trebuie să se retragă din România, activitatea ei urmând să fie continuată de Misiunea Bisericii Luterane Norvegiene. Împreună cu Sabina, este urmărit de autorităţi datorită originii evreieşti. Rudele Sabinei sunt deportate în Transnistria, de unde nu s-au mai întors niciodată. În acest timp, Richard şi Sabina Wurmbrand ajută mulţi evrei să supravieţuiască în acele vremuri de grea restrişte.

Prigonit pentru Cristos
După terminarea războiului, în 1945, Wurmbrand intră în conflict deschis cu autorităţile comuniste. Astfel, în cadrul congresului cultelor (convocat în palatul Parlamentului şi prezidat de prim-ministrul Petru Groza) în care liderii diverselor denominaţii creştine se arătau dispuşi să susţină Partidul Comunist, Wurmbrand a fost vocea singulară care a protestat împotriva îngenuncherii cultelor în faţa unui guvern totalitar, spălând în acest fel „ruşinea de pe obrazul lui Christos”, cu riscul propriei vieţi.

Wurmbrand este urmărit de autorităţile comuniste atee instalate la putere, datorită activităţilor sale religioase. În 29 februarie 1948, zi de duminică, este arestat, în Bucureşti, în timp ce se îndrepta spre biserica pe care o păstorea pentru slujba de dimineaţă. La scurtă vreme, în celula sa este închis şi liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu. Urmează ani de temniţă grea, în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure, torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova, Jilava, Târgu Ocna etc.). În perioada de izolare totală, alcătuieşte serii de predici proferate în faţa unui public imaginar, pentru a-şi proteja mintea. După terminarea regimului de izolare totală, care a durat trei ani, împarte mai multe celule cu intelectuali, prelaţi de diverse confesiuni, dar şi cu oameni simpli. Îi cunoaşte atunci pe: Nicolae Steinhardt, Ion Ioanid, Valeriu Gafencu, dr. Aristide Lefter, Tertulian Langa, pastorul Viski Ferencz etc.

Exil
După paisprezece ani de detenţie (executaţi între 1948–1956 şi, respectiv 1959–1964) este eliberat, iar în 1965 părăseşte ţara împreună cu familia, fiind răscumpărat de o organizaţie creştină norvegiană, cu 10.000$. În 1966, se stabileşte în Statele Unite, unde înfiinţează misiunea creştină Glasul martirilor, organizaţie care luptă împotriva persecuţiilor îndreptate asupra creştinilor de pe toate continentele.

Ajunge în atenţia Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, unde face cunoscute atrocităţile la care sunt supuşi creştinii din ţările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic şi anume: cicatricele de pe trupul său. În consecinţă, pastorul Wurmbrand îşi îndepărtează cămaşa lăsând să se vadă optsprezece răni produse de tortură.

După Revoluţia din 22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită, în România, unde depune flori la mormintele torţionarilor săi. Predică pretutindeni iubirea creştină şi iertarea în numele lui Christos.

Moare în Glendale, California, în februarie 2001, lăsând moştenire tuturor creştinilor sarcina de a predica evanghelia iubirii şi a iertării.

Date biografice preluate de pe Nascutdinnou.com