Prostia e un Păcat Greu🥺

Описание: Nicolae Iorga spunea că e greu să întâlnești un om cu adevărat prost. Pe cel care tinde să bată recordul la prostie, îl cunoşti mai întâi prin aceea că nu se îndoieşte de el însuși și tot ceea ce spune devine automat „lege” pentru toți.În general vorbind, prost înseamnă „prostit, ponosit, deteriorat”, adică amăgit, manipulat, mințit. Nimeni nu este prost, deoarece Dumnezeu l-a făcut pe om fiinţă inteligentă, suflet viu, iar sufletul omului este în întregime minte, intelect. De aceea, omul nu-şi pierde niciodată inteligenţa și conştiinţa de sine, bineînțeles dacă are „creierul sănătos” (Maica Siluana Vlad).Altminteri apar probleme serioase personale și sociale, mai ales atunci când sufletul e grav bolnav de patimi, iar patimile întunecă rațiunea.Atunci „gura celor nebuni revarsă prostie” (Pilde 15, 2), iar omul devine tot mai puțin conștient de răul pe care și-l face sieși, dar mai ales celor din jurul său, de care pretinde că îi pasă.Dintotdeauna prostia și inteligența au coexistat în toate societățile, fiind sursa multor tensiuni și conflicte la nivel de etică, morală, de atitudine interioară, de abordare și înțelegere, de luare de poziție și acțiune...Când spun „prostie” exclud din start persoanele cu o cultură mai modestă sau cu o gândire și o exprimare simplă, sfânta simplitate fiind o virtute, sinonimă cu darul dumnezeiesc al înțelepciunii, așa cum bine știm, care nu are legătură cu diplomele „furate”, ci cu credința curată și cu smerenia lui Hristos.Mă refer aici la acei „oameni” care calcă în picioare cele mai elementare norme morale, de bun simț și conduită; care se cred atotcunoscători, etaloane și modele pentru ceilalți; care își arogă, în mod sfidător, calități, virtuți creștinești, drepturi și poziții sociale, pe care nu le merită.Nu ar fi prea mare bătaie de cap, mai ales în zilele noastre, când prin intermediul tehnologiei avansate, ne „gratulăm” unii pe alții non-stop. Mă mir că nu plesnește internetul de atâta mândrie și vorbire despre sine!Urmările apar atunci când astfel de persoane ajung în funcții de conducere, când li se dă „putere” și bani pe care să-i administreze. Atunci deciziile și acțiunile întreprinse pot cauza mult rău, la toate nivelele.Îmi trece acum prin minte hotărârea luată de scriitorul american, Jerome David Salinger, cunoscut mai ales pentru romanul „De veghe în lanul de secară”, care a ales anonimatul și o viață departe de lumina falsă a reflectoarelor, deși era în plină glorie, iar ofertele curgeau fără oprire..., și erau mulți dolari în joc.E un semn de întrebare și de mirare în același timp, pentru o lume a cărei unic vis se confundă cu „mărirea de sine” și cu înavuțirea, toate în absența lui Dumnezeu din suflet și din viața personală.Prostia este covârșitoare în primul rând prin cantitate, și asta reprezintă un aparent avantaj de partea celor care manipulează, folosind exemplul celor mulți, prin reclame și „dresaj” social: mase de oameni adunate la un loc pentru cele mai banale și chiar ilare evenimente.Generalizarea unor moduri de gândire și de viață deplasate și mincinoase, etichetate „la modă”, promovate constant prin mass-media, ajung să fie confundate cu „rețete” de fericire demne de luat în seamă și de urmat, pentru falsul motiv că „toată lumea face la fel”.Și vine Dumnezeu și ne pune o întrebare de baraj, prin gura lui Solomon: „Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?” (Pilde 1, 22).Când prostia se asociază cu aroganța, cu mândria, cu părerea și închipuirea de sine, cu incultura, atunci totul se transformă în nebunie.„Şi mi-am întors privirea să văd înţelepciunea, nebunia şi prostia. Căci ce poate să facă un om de rând peste ceea ce a făcut un rege?” (Ecclesiastul 2, 12).Istoria umanității vorbește de la sine despre atâția „rătăciți” cu mintea, „conducători” ai popoarelor, legiuitori și apărători declarați ai dreptății..., cărora li s-a suit puterea la cap, și care au adus atâta suferință și durere în lume.Și chiar dacă omul de rând nu a putut face aparent nimic, Dumnezeu i-a mântuit pe cei care au trăit demn și s-au jertfit pentru adevăr, din credință nefățarnică.Cât despre așa-zișii „conducători”, mulți au murit în chinuri, dezonorați, scuipați de lume și de istorie. Pe Irod cel Mare l-au mâncat viermii de viu, iar alții au sfârșit împușcați ori linșați.„Ca o casă în ruine este înţelepciunea prostului, iar ştiinţa celui nebun sunt cuvinte fără rost” (Ecclesiasticul 21, 20). De aceea nu lungi vorba cu cel nebun, și nu merge înaintea prostului, ca nu cumva să uiţi de tine în mândria lor, și apoi să te porţi și tu ca un prost (Ecclesiasticul 22, 12; 23, 17).
Prostia e un Păcat Greu🥺
#om #prost #ortodox