Dragoste in catifea albastra - Sandra Brown

Описание: #dragoste #catifea #albastra #sandrabrown #dragoste #dragosteinfinita #dragostea #iubire #iubirea #iubireamea #iubireadevarata #iubireadevărată #soaptedeiubire#soaptededragoste #cartidragoste #cartisandrabrown


— Vezi o altă soluţie? făcu Lissa, strecurându-şi nervoasă degetele între buclele ei blonde. Suntem prinşi între Scyla şi Charybda.

— Charybda şi cine? făcu Julio, uimit.

— Ştii foarte bine: Charybda, vârtejul din strâmtoarea Messina, şi Scyla, stânca de care se izbesc navele atunci când reuşesc să evite Charybda!

Julio nu avea nici o idee la ce anume făcea aluzie Lissa, dar asta nu era de mirare. Ea vorbea întotdeauna despre lucruri de care el n-avea habar.

— Bănuiesc că e cam acelaşi lucru cu ceea ce vrea să zică Blake când spune că e prins între ciocan şi nicovală.

— Exact. Şi dacă nu-l scoatem pe Blake din taverna asta, va sfârşi cu un cuţit între coaste sau îl vor face să bea până ce le va spune unde-i avionul.

— Asta dacă nu cumva o mierleşte înainte. Dacă ne-am lua după barman, acum câteva minute nu era prea departe de asta.

— Ăsta-i un motiv în plus pentru a-l scoate de acolo. Când îl vom scoate din ghearele lui Ralph Despard, nu vom avea altceva de făcut decît să găsim un mijloc de a-l face să părăsească Santa Vera.

— Şi cum crezi că o să-l iei de acolo? întrebă Julio. Blake este singur la masă cu Despard, dar Simmons şi ceilalţi sunt în spate. La cel mai mic zgomot vor sări în ajutor.

— În orice caz, trebuie să merg singură, replică tânăra. Despard şi oamenii săi nu ştiu că faci parte din echipaj. De fiecare dată când am venit la bungalow, tu erai în pădure păzind avionul.

— Fără discuţie! făcu ferm Julio. Vin şi eu. De data asta, nu mai merge aşa!

Lissa îşi sacrificase tot timpul ei pentru ceilalţi, dar în seara, asta va fi o excepţie. De patru ani de când o cunoştea, Julio o văzuse devotându-se zilnic, cu trup şi suflet, celor pe care îi iubea. Iar pe Blake Brenden îl iubea. Poate prea mult. De câte ori nu o văzuse având grijă de beţivanul ăsta, după chiolhanurile lui? Iar nenorocitul acesta bătrân nici măcar nu realiza ce noroc are.

— Nu! insistă Lissa. Voi merge singură. Ai reperat contorul electric?

— Da, e pe culoar, aproape de ieşirea din spate.

— Perfect, făcu ea, uitându-se la ceas. E fix miezul nopţii. Vreau ca în zece minute să fii lângă contor. Îl vei opri şi, după aceea, îl vei repune în funcţiune. Tipii vor crede că au sărit siguranţele, iar eu mă voi servi de acest semnal. După un minut, vei scoate din nou siguranţele şi le vei lua cu tine. De acord?

— Şi tu ce-o să faci în timp ce eu mă voi juca de-a electricianul?

— Îi voi distrage atenţia lui Despard.

— Să-i distragi atenţia? Cred că n-am înţeles bine. Despard nu e genul de bărbat care să poată fi dus de nas de o femeie.

— N-am zis că-l seduc! Dar îl voi ţine ocupat zece minute. De fiecare dată când ne-am întâlnit, a fost foarte atent cu mine. Se pare că aşa se poartă cu toate femeile...

Cu toate femeile, poate, dar, în ochii lui Julio, Lissa nu era prima venită. Niciodată nu întâlnise o persoană atât de directă, de generoasă şi dezinteresată.

— Povestea asta nu-mi place, spuse el.

— Ascultă, Julio.. nu-i prima oară când calc în barul acesta!

— Păi, tocmai...

— Nu, Julio! i-o reteză ea. Vei face ce ţi-am spus eu. După ce închizi lumina, fugi repede şi mă aştepţi ia intrarea principală. Voi avea nevoie de tine pentru a-l scoate pe Blake.

— Lissa, e prea...

— E singura noastră şansă. În zece minute, da?

Fără a-i lăsa timp să răspundă, tânăra traversă strada cu pas hotărât şi împinse uşa tavernei.

Barul era ticsit şi luminat slab. Mirosul acru de whisky şi de rom se amesteca cu cel dulce-amar al marihuanei. Lissa se opri o clipă lângă barul lung de stejar, de care patronul era atât de mândru şi-l căută din priviri pe Blake. Recunoscu o brunetă durdulie şi machiată strident, pe care o mai văzuse în compania lui.

Inima Lisssei tresări o clipă, uitându-se la masa la care se aşezase. Nu era Blake.

Bărbatul, aparent un american, purta blugi negri şi un sacou închis la culoare, negru sau bleumarin, nu prea se distingea în penumbră. Ceea ce atrăgea atenţia era părul său, fiind singurul blond din încăpere.

Brusc, necunoscutul ridică capul şi îi surprinse privirea.

Lissei i se păru periculos. Buzele sale senzuale erau strânse într-un surâs sarcastic, iar asta se pare că îi făcea plăcere însoţitoarei lui. Involuntar, pe Lissa o cuprinse un frison şi îşi mută, instinctiv, privirea.

În sfârşit, îl zări pe Despard şi înţelese de ce nu reuşise să-l localizeze pe Blake: era prăbuşit pe masă, cu capul pe braţe.