Daniel Hîrtie. Un buchet de floricele.

Описание: Autor: Daniel Hîrtie

Un buchet de floricele
Am dus mamei la mormânt,
Apăsat de grea durere
Îmi duc viața pe pământ.

Că n-am ascultat de mama
L-al ei sfat n-am luat seama
Când plângea în rugi sărmana
Pentru mântuirea mea.

Un buchet de floricele
Nu i-am dus cât a trăit,
Am umblat mereu în rele
Și am fost nepocăit.

Azi aș vrea să-i duc o floare
Dar e dusă-n depărtare
Simt cum inima mă doare
Căci am fost un răzvrătit.

Într-o zi mi-a stat în cale
Domnul m-a întâmpinat,
Mi-a făcut o cercetare
Și de-atunci Lui m-am predat.

Rugăciunea mamei mele
Înălțată prin nopți grele,
Străbătu-ta nori și stele
Și ajuns-a l-ampărat.

O adâncă remușcare
Simt în pieptul meu de om,
Pentru multa ne-ascultare
De-a mea mamă și-al ei Domn.

Azi sunt fiu întors acasă
Dar durerea nu mă lasă
Să n-am inima prea arsă
Văzând locul mamei gol.

Dragi copii să luați seama
Azi la sfatul meu de fiu,
Prețuiți-vă părinții
Până nu sunt în sicriu.

Să le duceți azi o floare
Cea frumos mirositoare
Al ei nume-i Ascultare
Cât părintele e viu.

Un buchet de floricele
E sărutul pe obraz
Pentru mama pentru tata
Care-au îndurat necaz.

Ascultați de ei în Domnul
Căutați deplin Sionul
Să nu vă cuprindă somnul
Dragi copii vă spun vegheați.
Iar în ceasul de răpire
Când revine al nost' mire
Va fi sfânta întâlnire
Cu-acei dragi răscumpărați.