O viață în bordei

Описание: În secolul al XXI-lea, în Republica Moldova mai există oameni care locuiesc în bordeie de piatră. Astfel de construcții vechi, de peste un secol, le-am găsit în localitatea Rogojeni din raionul Șoldănești, un sat înconjurat de stânci, cu o priveliște care nu poate fi descrisă în cuvinte, dar cu locuitori ospitalieri și sinceri. Angajații primăriei din localitate spun că intenționează să deschidă chiar și un muzeu în unul dintre bordeiele care s-a mai păstrat.

Svetlana Turcu, Reporter Accent TV

“Acest bordei are o vechime de circa 100 de ani. Este construit din patră și acoperit cu lut, pământ și var. După cum vedeți, este o construcție moldovenească foarte veche cu două geamuri mici și la miloc o ușă.”

La Rogojeni, practic, în fiecare gospodărie am văzut câte un bordei din piatră. Puțini sunt însă din cei care locuiesc în aceste construcții arhaice. Maria Ardeleanu are 82 de ani și toată viața a trăit în bordei.

Maria Ardeleanu
«Ne gândim la Dumnezeu și cum ne-a fi scris. Dar chiar sunt singură aici, nu e nimeni».


Astăzi am vizitat-o fără să o anunțăm, pentru că Maria Ardelean nu are telefon. Ea locuiește în partea veche a satului, între stânci, iar ca să ajungi acolo iarna, e mai greu. Femeia spune însă că pe timpuri a fost și mai complicat, dar au fost vremuri frumoase.

Maria Ardeleanu

«Eiiiii, erau mari iernile, era omăt că nu puteam ieși din bordeiul acesta așa omăt ce era de mare. Astă iarna numai nu a fost nimic omăt, nimic ger, gol, așa».


Maria Ardeleanu s-a bucurat de noi, de oaspeți, pentru că nu are vecini cu care să schimbe o vorbă. Cel mai apropiat localnic are 92 de ani, trăiește peste șase case și este cel mai în vârstă om din sat.

Maria Ardeleanu

«Veniți în bordei, veniți, numai că eu sunt bătrână, dar deamu cum o fi, veți vedea».
În bordeiul Mariei Ardeleanu, ne-am teleportat într-o altă epocă. O căsuța modestă și foarte îngrijită. Fără televizor, frigider, telefon sau apă de la robinet.

Maria Ardeleanu


«Nu am televizor, iaca radioul acesta. Îl aduc doar pe acesta, ce mai zice, vremea, că va ninge sau va ploua, ora».

Femeia aduce apă de fântână, are în bordei un sigur bec și se încălzește de la sobă în care face focul cu lemne și cărbuni.

Maria Ardeleanu

«La mine ușa oleacă cam rea, ei dacă sunt bătrână și sunt singură demult, și deamu mai pecetluiesc acolo ce mai fac. Dar să fie bună, apoi de topești în bordeiul ista de cald».

Cei care îi pășesc pragul, sunt angajații Primăriei din localitate și copiii care îi aduc de mâncare.

Maria Ardeleanu



«Ne mai aduce câte o bucățică de cârnaț și mâncam și câte o bucățică de cârnaț și cotleată. Iaca așa dacă vreți babele spun multe».

Maria Ardeleanu spune că vara se duce în ospeție la rude în satul vecin, acum însă stă acasă pentu că e frig. Are grijă de păsări, de câinele său, de pisică și se bucură de fiecare oaspete care îi pășește pragul. Femeia spune că nu își va părăsi bordeiul niciodată.



Maria Ardeleanu

«Dacă nu voi putea, mă vor lua sau nu mă vor lua, teaba lor deamu ce vor face. Dar eu cât merg îmi aduc apă, îmi aduc de foc, mâncare îmi fac, nu mă duc să fac supărare».


Maria Ardeleanu spune că, deși locuiește singură, se simte fericită, pentru că este sănătoasă și are de mâncare. În fiecare zi se roagă Domnului ca să-I fie sănătoși copiii, iar în lume să fie pace. Celelalte mai au nicio importanță.