Bătălia de la Borta Dracului (3-16 iunie 1944) - 1 - Situația tactică (zona Târgu Neamț, Moldova)

Описание: Vă rog să activați subtitrarea în românește !
Bătălia de la Borta Dracului (3-16 iunie 1944) - Partea 1 - Situația tactică
Bătălia de la Borta Dracului (situată în pădurile din zona Culmii Pleșului, la numai 8,3 km NV de Târgu Neamț), desfășurată la începutul lunii iunie 1944, reprezintă cel mai tragic episod de pe teritoriul României în perioada celui de Al Doilea Război Mondial. Aici s-au confruntat în condiții infernale, cu mii de oameni sfârtecați și arși de vii pe o suprafață de câțiva kilometri pătrați, Armata Roșie sovietică aflată în ofensivă și Armata Română (sprijinită de artilerie germană) aflată în defensivă. În această încleștare, pe parcursul câtorva zile, au murit în total (date estimate, dar destul de sigure) circa 14.000 de militari, dintre care 10.000 sovietici și 4.000 români (±germani). O bună parte din cadavre nu au putut fi îngropate, rămânând mult timp la fața locului. Astfel, Borta Dracului depășește cu mult un al tragic episod, mai bine cunoscut, al dezastrului românesc de la Oarba de Mureș (septembrie 1944) unde unități ale Armatei Române au fost trimise de către comanda sovietică într-un atac sinucigaș împotriva unei poziții fortificate germane. S-a vehiculat pentru Oarba de Mureș un număr de 11.000 de morți, dar pierderile reale au fost mult mai mici, un videoclip pe această temă fiind făcut de mine (    • Masacrul de la OARBA DE MUREȘ (Transilvani...   ). Bătălia de la Borta Dracului reprezintă ultima victorie Armatei Române împotriva Armatei Sovietice (în ciuda pierderii inițiale, liniile românești de apărare au fost recuperate). În plus, în momentul critic, artileria germană a folosit muniție incendiară, probabil interzisă și care a afectat și Armata Română. Poate că acestea sunt motivele principale pentru care luptele de la Borta Dracului nu au fost atât de bine consemnate în istoriografia de război, mai ales în perioada comunistă.
Împreună cu dl. Lucian Georgescu, cel care este de facto ghidul și expertul (s-a documentat din literatură și de-a lungul anilor a mers pe teren, dar a și vorbit cu o mulțime de localnici dintre care unii au trăit efectiv evenimentele), am urmărit întregul traseu al luptelor, descriindu-le în mai multe episoade (videoclipuri).
În acest prim episod prezentăm situația frontului din zona Târgu Neamț în perioada premergătoare atacului sovietic de la Borta Dracului, acesta reprezentând faza finală a ofensivei sovietice Iași - Chișinău (nordul Moldovei) din perioada 8 aprilie - 6 iunie 1944 și având ca repere principale Prima Bătălie de la Târgu Frumos (9-12 aprilie), Bătălia de la Podu Iloaiei (12 aprilie), culminând cu A doua Bătălie de la Târgu Frumos (2-8 mai). Odată ofensiva sovietică oprită, frontul s-a stabilizat pe aliniamentul Gura Humorului - nord Fălticeni - Târgu Neamț - sud Pașcani - nord Târgu Frumos - nord Iași - Masivul Cornești - Orhei - curs inferior Nistru - Marea Neagră. În sectorul Gura Humorului - Târgu Neamț - Pașcani, Armata 40 sovietică avea în față Armata a 4-a Română.
La est de Târgu Neamț, valea largă a Râului Neamț (Ozana), situată între dealurile bine împădurite Boiștea (la sud) și Pleșu (la nord) era puternic fortificată cu un aliniament de cazemate (construite din timp, după dezastrul de la Stalingrad) întărite cu câmpuri de mine, baraje de sârmă ghimpată, șanțuri anti-tanc și susținute din spate de puncte de artilerie bine fixate. Videoclipul nostru este realizat lângă ruinele unei astfel de cazemate, lângă șoseaua spre Fălticeni (mai precis, la marginea vestică a fostei gropi de gunoi, Puțu Săc, a orașului Târgu Neamț). Valea Râului Neamț (Ozana) deschidea drumul spre Transilvania („spre Berlin”), dar încercările Armatei Roșii de a străpunge aliniamentul de cazemate eșuează, iar comandanții sovietici caută alte soluții. În aceste condiții, beneficiind și de trădare din partea unor localnici dar și militari români, sovieticii decid să atace la nord de Târgu Neamț, prin pădure, un sector mai puțin apărat (doar infanterie) peste Culmea Pleșului. Direcția principală de atac (pe care o vom parcurge în episoadele următoare, circa 10 Km în linie dreaptă) a fost satul Poiana (comuna Brusturi) - Poiana Arsintescu - Poiana Crucii - Poiana Haidău (sau la Doi Peri, locul viitoarei Mănăstiri Sfânta Cruce) - râpele Borta Dracului - Culmea Pleșului (cu Dealul Căprăriei) - coborâre spre satul Nemțișor și Valea Nemțișor. Raportul de forțe estimat este circa 10.000 de luptători români contra 30.000 de luptători sovietici. Într-o primă fază, subunități sovietice au ajuns la Valea Nemțișor, dar au fost respinse înapoi peste deal (Culmea Pleșului). Dacă Armata Roșie ar fi reușit să-și stabilizeze un cap de pod în zona satului Nemțișor, atunci întreaga apărare din zona Târgu Neamț ar fi fost compromisă. Au urmat momente critice în care s-a petrecut cel mai mare și mai crud masacru de pe teritoriul României, finalizate totuși cu recuperarea de către Armata Română a pozițiilor pierdute și menținerea frontului până la 24 august 1944.