Bisericile din Petroșani sunt o mărturie a diversității etnice și religioase

Описание: Dezvoltarea mineritului în Valea Jiului a luat amploare în perioada habsburgică. Din întreg imperiul au fost aduși aici lucrători și specialiști, care au făcut casă bună cu momârlanii, oamenii locului.
Așa se explică diversitatea etnică și religioasă a zonei, mărturie fiind bisericile vechi aparținând diverselor culte.
Biserica Sânonilor, numită așa după ctitorul său, este cea mai veche construcție rămasaă în picioare în Petroșani.
Lăcașul ortodox a scăpat ca prin minune de demolare în perioada comunistă, fiind și azi ascunsă privirii de blocurile din jur.
Construcția a fost ridicată din piatră de Jiu și bârne de frasin la 1790, pe locul unui mai vechi lăcaș, incendiat de turci.
Inițial mai mică, bisericuța s-a extins cu zona numită „tinda femeilor”, datorită numărului tot mai mare de enoriași.
Pictura de pe peretii de lemn este cea originala, semnata de Simeon Pitesteanul, un pictor de biserici celebru pe atunci.
În această biserică se slujește doar de trei ori pe an: de Paști, la Duminica Rusaliilor și la hram.
Declarată monument istoric, biserica poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril.
Biserica Romano-Catolică, sfințită în 1887, a fost costruită de comunitatea catolică tot mai mare la aceea vreme.
Cu doar un an înainte se așeza piatra de temelie a lăcașului ce urma să deserveasca o parohie întinsă în toată Valea Jiului.
Biserica poartă hramul Sfintei Barbara, protectoarea dintotdeauna a minerilor și oficial, din 2018, și a orașului.
Statuile, decorațiunile și obiectele de cult sunt cele originale, păstrate în stare foarte bună.
Lăcașul de cult se mândrește cu o orgă veche, perfect funcțională și folosită la liturghii ori alte evenimente din viața comunității.
Comunitatea catolică este încă una puternică aici, dar în alte vremuri număra peste 6000 de enoriași.
În apropiere se găsește o altă biserică veche, aparținând evanghelicilor de confesiune augustană.
Ea a fost construită pe baza donațiilor oferite de credincioși, în mai multe etape.
Stoparea lucrărilor se datora epuizării fondurilor ori fricțiunilor dintre evanghelici și reformați, rămânând în final primilor.
Astăzi comunitatea evanghelicilor germani este foarte restrânsă, dar biserica este în continuare funcțională.