Radu Gyr - Baladă din Bucegi ( Reinterpretare AI )

Описание: O baladă arhaică românească, cu rădăcini adânci în mit și natură, în care muntele, apa și pasărea de pradă devin martori ai unei morți fără nume.
Vocea masculină, gravă și narativă, spune povestea străinului pierdut, în timp ce vocea feminină, diafană și tânguitoare, dă glas Ialomicioarei – apa care vede, știe și plânge.

Muzica curge lent, ca un ritual vechi: fluierul și dronele grave se împletesc cu ecouri de munte, cor șoptit și tăceri grele, construind o atmosferă solemnă, sacră, aproape liturgică.
Nu este un cântec despre moarte, ci despre taina ei – despre trupul care se întoarce pământului și sufletul pe care natura îl jelește.

O piesă pentru cei care caută liniștea adâncă, misterul și poezia românească spusă prin sunet.

.................................................................................................................................

Versuri :

În sălbatice zănoage
ape fierb adânci.
Jnepii suie, greu, pe brânci,
basmu-n văi se trage.

Peșteri ies, sub râpi, să prade...
Scapără ereți,
când se scaldă dimineți
goale, în cascade.

Urme de sălbăticiune pe coștile zac.
Cetinele sună-a veac și a rugăciune.

– Limpede Ialomicioară,
pentru ce oftezi?
– Jos, La Cheia-Orzii, vezi,
vulturii coboară.

Dau târcoale în lumină
C-au aflat un leș.
Părea floare de cireș
fața lui mezină...

– Ce băsmești, Ialomicioară?
Spun că vultur șui
inima străinului
a furat-o-n gheară.

Pajuri au scobit, flămânde,
ochii unde, ieri,
lăcrimară primăveri
și fântâni rotunde.

Pliscul sfârtecă și gheara
rupe-n măruntai...
Către cearcăne de rai
munții-și urcă tiara.

Brazii-și clatină suspinul,
zadele se zbat.
– Spune-mi, râule-ntristat,
cine-a fost străinul?

– Nu-ntreba ce-a fost și cine.
Pieptul lui, pământ,
iar obrajii hrană sunt
pajurii haine.

Vrun tâlhar la drumul mare
poate va fi fost,
sau drumeț-făr-adăpost,
călător spre soare.

Poate voievod cu spadă
și oftat de foc,
aruncat de nenoroc
păsărilor pradă...

Taina lui cine s-o știe?
Nu-i decât un leș...
Or s-o-ngroape codrii deși,
apa viorie.

– Limpede Ialomicioară
cu arginturi vii,
taina lui dacă n-o știi
de ce plângi, amară?

– Eu plâng buzele-i închise,
trupul ros de ploi,
ochii lui cu gene moi
ciuguliți de vise.

Și plâng mâinile lui care
astăzi nu mai pot
să culeagă cerul tot
într-o dezmierdare.

........................................................................................................................
In caz că ai simțit această îmbinare dintre poezia românească și muzică:

✅ lasă un LIKE
✅ spune-mi în COMENTARII ce poem ai vrea să prindă glas data viitoare
✅ ABONEAZĂ-TE și activează clopoțelul 🔔 pentru a rămâne aproape de aceste cântece



..............................................................................................................................

Iar dacă ți se pare o idee bună (sau cel puțin curioasă), poți să-mi cumperi o cafea ca să continui să tulbur literatura — cu respect artistic.
https://buymeacoffee.com/artaversului

.............................................................................................................................

#folkromanesc,#folkarhaic,#baladaromaneasca,#neofolk,#cinematicfolk,#ritualfolk,#poeziaromaneasca,#muzicamitologica,#muzicarituala,#doina,#baladaveche,#muzicadinradacini,#traditieromaneasca,#folkmistic,#darkfolk,#atmosphericfolk,#muzicanatura,#vocemasculina,#vocefeminina,#duetfolk,#muzicapoezie,#romanianfolk,#ancientfolk,#mythicfolk,#cinematicmusic