Moara cu apă, vâltoarea și daracul lui Dănilă Mecleș din Săcel (Maramureș, România)

Описание: Vă rog să activați subtitrarea în românește! - Please turn ON English subtitle!
În Maramureș, zonă etnografică deosebit de bogată, se găsesc instalații simple sau ansambluri ale tehnicii populare, în general cu acționare hidraulică, nu numai în conservare în marile muzee etnografice din zonă, ci și, mai mult sau mai puțin active, în proprietate particulară. Ne-a plăcut mult ansamblul tehnic din satul Sârbi (    • Tehnică populară, tradiții și horincă în s...   ), dar cel de aici, din satul Săcel, este deosebit prin grija cu care proprietarii, familia Mecleș, îl întrețin și oferă explicații vizitatorilor dornici să vadă cu ochii lor din tradițiile locale.
Ca obiectiv turistic, moara Micleș este un ansamblu mulinologic tradițional integrat în gospodăria familiei. Ansamblul este constituit dintr-o „vâltoare”, o moară și un darac, toate trei acționate hidraulic printr-un canal ce preia o parte din debitul Râului Iza.
Spre norocul nostru, într-o zi aglomerată de turiști, am fost răsfățați de explicațiile celor trei membri ai familiei. Domnul Micleș junior ne-a prezentat funcționarea „vâltorii”, „mașina de spălat” tradițională a maramureșenilor și foarte căutată și acum pentru spălarea articolelor textile mari. Mărturie sunt multitudinea de covoare curățate și puse la uscat. Alte exemple bune sunt vâltorile vizitate de noi la Budești (    • Vâltoarea din BUDEȘTI (Maramureș, România)   ), la Săpânța (vâltoare dublă -    • Vâltoarea dublă (Săpânța, Maramureș, România)   ), sau cea amintită de la Sârbi (    • Tehnică populară, tradiții și horincă în s...   ). Tot dumnealui, ne-a prezentat un război tradițional din lemn pe care era în lucru un covor țărănesc.
Moara, construită în 1907 de unul din bunicii lui Dănilă Mecleș, ne-a fost prezentată de doamna Tatiana Mecleș. Moara se remarcă prin faptul că este singura moară dublă (deci cu două roți de moară și cu două perechi de pietre de moară) din Maramureș. Moara dispune de un sistem de reglare a distanței dintre pietre, obținându-se de la făina fină la crupe pentru animale.
În continuare, tot doamna Mecleș ne prezintă atelierul de dărăcit constituit din două mașini acționate și ele hidraulic printr-o a treia roată de moară. Prima mașină, mai simplă, are un „leagăn” cu peste 1.000 de dinți de oțel care, prin oscilare, piaptănă și scarmănă lâna. Lâna scărmănată este finisată cu a doua mașină, mult mai complicată, cu tamburi („fusălăi) mai mici și unul mare care forțează trecerea lânii între suprafețe cu mișcare diferențiată, numită și mașină de cardat (sau de cardare). Din lâna dărăcită se obține firul de lână, tradițional prin toarcere manuală: caierul de lână se așează în furcă de unde cu mâna și cu ajutorul fusului, prin răsucire se obțin fire care apoi pot fi țesute. În perioada comunistă, uiumul (taxa) de dărăcire era a zecea parte din cantitatea de lână.
În finalul vizitei noastre, domnul Dănilă Mecleș, ne istorisește povestea interesantă și oarecum emoționantă a mașinii de cardat care a fost adusă din Germania imediat după Al Doilea Război Mondial de către un camarad de arme „neamț” al tatălui său. Deoarece tatăl său nu avea bani, vânzarea s-a făcut pe încredere și anume toți banii adunați din dărăcirea lânii timp de un an. În ciuda vremurilor grele, tatăl său a fost corect, a pus deoparte toți banii câștigați în urma dărăcirii, iar când „neamțul” a venit după un an, având încredere, a luat banii fără să-i numere. La plecare a încrustat o svastică germană pe o grindă de lemn a atelierului, semn care se vede foarte bine și în prezent.