Biserica catolică Sfântul Emeric din Ghelința (Județul Covasna, Transilvania)

Описание: Vă rog să activați subtitrarea în românește ! - Please turn ON English subtitle!
Ghelința (Gelence, în ungurește) este un sat pitoresc secuiesc situat în partea estică a Județului Covasna, la vreo 9 km sud de Târgu Secuiesc. Satul este renumit pentru vechea sa biserică catolică fortificată, închinată Sfântului Emeric (Szent Imre), reprezentativă pentru arhitectura Transilvaniei medievale.
Biserica a fost construită în secolul 13, probabil după Marea Invazie Mongolă (1241), în stil romanic, sub forma unei nave simple terminată cu un sanctuar simplu, semicircular. De-a lungul secolelor ce vor urma, biserica suferă modificări, pierzându-și identitatea arhitectonică romanică inițială.
La începutul secolului 14 (circa 1330) este realizat un vast program pictural care acoperă integral biserica, interior și exterior. Acest program pictural este foarte complex, realizat în mai multe stiluri (pictori diferiți), dar unitar din punct de vedere al concepției. POrin aceste picturi, biserica din Ghelința devine un monument de excepție, unul din cele mai importante mărturii ale artei medievale din Secuime. Picturile sunt diverse, dar renumită este fresca superioară de pe peretele nordic și care ilustrează legenda Sfântului rege Ladislau în 6 scene: Scene din cetate, Ieșirea cavalerilor, Bătălia, Urmărirea păgânului, Duelul, Decapitarea păgânului. În variante asemănătoare, acest ciclu este întâlnit și în alte vechi biserici catolice din zonă. Ultimele două scene, sângeroase, sunt mai bine conservate și prezintă fata (salvată de prinț) tăind piciorul și apoi gâtul păgânului. Remarcăm totuși că ar lipsi scena finală în care după luptă, Prințul Ladislau se odihnește în brațele fetei.
Sfârșitul secolului 15 aduce demolarea sanctuarului romanic și înlocuit cu unul mai mare, poligonal, decorat în stil gotic (boltiri pe ogive susținute de console). Sanctuarul este separat de naos printr-un arc de triumf, la baza nordică a acestuia fiind construit un amvon de piatră.
Secolul 17 (1628) aduce un nou stil artistic, cel renascentist, concretizat în realizarea tavanului casetat al naosului (navei). Cele 103 casete realizate în stilul Renașterii Transilvănene, conțin fiecare câte o pictură decorativă. Ca idee, seamănă cu tavanele casetate ale bisericilor unitariene, dar această biserică nu a trecut prin reformă (deși chiar și picturile murale au fost multă vreme acoperite cu var, care le-a conservat de fapt).
Tot în secolul 17 biserica a fost fortificată prin adăugarea de noi contraforturi și construirea turnului clopotniță și a zidului de incintă tip cetate.
Secolul 18 aduce completări importante, de această dată în stil baroc. În primul rând se remarcă somptuosul altar principal (în sanctuar), precum și cele două altare secundare, foarte ornamentate și ele, situate în naos, de o parte și de alta a arcului de triumf. Pictura din partea de sus a altarului principal îl reprezintă pe Sfântul Emeric (Szent Imre), 1007-1031, ocrotitorul bisericii, prinț, fiul regelului Ștefan I al Ungariei. De asemenea, tot în stil baroc sunt construite balconul orgii și orga (peretele vestic), un balcon pe peretele nordic, iar intrările în biserică dinspre sud și vest sunt completate cu două porticuri.
Dintre alte piese importante ale bisericii sunt de menționat cristelnița de secol 14, iar în curte un stâlp cu cruce, ridicat în memoria epidemiei de ciumă din 1747.
Pe internet, în mai multe locuri, această biserică este menționată ca aparținând patrimoniului mondial UNESCO, lucru puțin exagerat (deocamdată).

Gelencei Szent Imre római katolikus templom