Prima Unire De La 1600

Описание: Lucrurile au început să se clatine puțin în Liga Sfântă și mai ales în Țările Române când Ieremia Movilă, domn al Moldovei, s-a retras din alianța antiotomană. Apoi, în Transilvania a fost ales principe Andrei Bathory, care aprecia principiile poloneze și otomane. Problema era că Ieremia Movilă și regele polonez voiau să-l pună pe tronul Țării Românești pe fratele lui Ieremia, Simion Movilă. În cazul ăsta, Mihai Viteazul, înconjurat din toate părțile numai de prieteni, încearcă să pună în aplicare planul dacic. Cum ce e ăsta? Stați așa că vă zic acum.
La 18/28 octombrie 1599 se duce la Șelimbăr, la Andrei Bathory și-l dă jos de pe tron rapid, fără să știe ce l-a lovit. La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul intră triumfător, călare, pe poarta din Alba Iulia. Transilvania era a lui acum!
La începutul lui 1600 pleacă al nostru și-n Moldova. Îl acuză pe Irimia Movilă ca s-a aliat cu turcii și astfel îl dă jos de pe tron. Și așa dragii mei la 17/27 mai 1600 Mihai Viteazul se intitulează: Domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei. Pe premisa, dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau, Mihai Viteazu reușește de unul singur ceea ce putem numi oficial PRIMA UNIRE A PRINCIPATELOR ROMÂNE.
Otomanii, polonezii, habsburgii și nobilii ardeleni, hapsâni și deranjați că unirea asta le afecta lor statutul privilegiat, fac un soi de front comun și începe vânătoarea lui Mihai Viteazul.
La 18 septembrie 1600, nobilimea maghiară împreună cu trupele imperiale conduse de Gheorghe Basta l-au învins pe Mihai Viteazul la Mirăslău.
În octombrie 1600 polonezii aliați cu neamul Movileștilor intră în Moldova, o recuperează și apoi intră și-n Țara Românească și-l pun pe tron pe Simion Movilă.
Așa se spulberă visul lui Mihai Vitează care, fără susținerea nimănui din exterior, creează unul dintre cele mai importante momente din istoria României. Nu a putut să apare toate fronturile de unul singur și ca să nu fie ucis și umilit, a fugit când la Praga, când la Viena, încercând să-l convingă pe Rudolf al II-lea să-l ajute să-și recupereze măcar tronul din Țara Românească.
Deși Gheorghe Basta fusese cel care-l dăduse de pe tronul Transilvaniei, tot el e cel care i se alătură lui Mihai Viteazul. Cu forțele Țărilor Române și Gheorghe Basta, Mihai Viteazul intră în Transilvania și-o eliberează de influența maghiară printr-o victorie decisivă la Guruslău, în 3/13 august 1601.
Că din prea mult entuziasm și dorință de a reveni pe tron, că din prostie pură, Mihai Viteazul stătea tare liniștit pe lângă Gheorghe Basta. Păcat! 6 zile mai târziu, la Câmpia Turzii, mercenarii lui Gheorghe Basta îl omoară pe Mihai Viteazul.
Deși n-a avut o domnie care să dureze, a avut o domnie care să conteze. Așa că e important să trecem în revistă câteva motive pentru care domnia lui Mihai Viteazul a fost una dintre cele mai importante perioade ale Țărilor Române.
Nu că a refuzat să plătească tribut și-a dat foc boierilor cărora le datora bani, dar prin Unirea făcută, Mihai a sfidat orice urmă de autoritate pe care puterile externe credeau că o au în Țările Române.
Unirea lui a creat un precedent și-a demonstrat că se poate
Unirea lui a demonstrat că Moldova, Transilvania și Țara Românească sunt același popor pentru că vorbesc aceiași limbă, au origine comună, sunt creștini și au principii similare.
Trebuie marcat și faptul că Mihai Viteazul a deservit 100% interesul românesc. Unirea lui fiind efectuată cu 100% efort românesc.
A câștigat respectul puterilor externe
Și chiar a trezit în conștiința colectivă ideea origini dacice comune.
După uciderea lui Mihai Viteazul politica românească o ia la vale repede. În secolele XVII – XVIII Țările Române nu erau altceva decât eventual motiv de râcă între Imperiul Habsburgic, Imperiul Otoman, Polonia și Rusia.
În plan extern, după ce a existat acest tango, acest doi pași înainte, doi înapoi între occident și Țările Române pe de-o parte și Imperiul Otoman pe de altă parte, la conducerea otomanilor vine Suleyman Magnificul care nu stă prea mult la discuții, pornește războaie și ajunge chiar până la Viena în 1683. Când credeau că ajuns pe culmile victoriei, turcii sunt învinși la Viena, iar Imperiul își începe declinul.
Cu prilejul păcii de la Karlowitz din 1699 s-a pus problema moştenirii Imperiului Otoman, fapt cunoscut în istoria diplomaţiei sub numele de problema orientală. Înfrângerea turcilor la Viena a avut consecinţe deosebite, iar tratatul de la Karloiwitz a consacrat pierderea de către Imperiul Otoman a Ungariei şi Transilvaniei care au trecut în stăpânire habsburgică.