Neasteptata iubire - Sandra Brown

Описание: #neasteptata #iubire #sandrabrown #dragoste #dragosteinfinita #dragostea #iubire #iubirea #iubireamea #iubireadevarata #iubireadevărată #soaptedeiubire#soaptededragoste #cartidragoste #cartisandrabrown


— Cyn, chiar nu vrei să-mi mai vorbeşti niciodată?

— Ba da. Nu fi caraghios, replică ea, adresîndu-se norilor ce se scurgeau prin dreptul hublourilor.

— Şi ai să te mai uiţi vreodată la mine? .

Se uită, dar imediat regretă cînd îi văzu zîmbetul frivol şi atît de ispititor.

— La tine pot să mă uit, dar mă tem că n-am să mă mai pot uita în oglindă.

— De ce? Pentru că te-ai culcat cu mine?

— Ssst! De ce nu-i ceri căpitanului microfonul, să-i anunţi pe toţi de chestia asta?

Aruncă priviri neliniştite în jur, dar după cîte îşi putea da seama, nimeni nu părea să asculte la vorbele lor.

— Nu vreau să vorbesc despre ce s-a întîmplat noaptea trecută, şopti ea.

— Eu vreau.

— Atunci vorbeşte singur, pentru că eu n-am să te ascult, şi îşi întoarse faţa de la el.

Cîteva minute de tăcere. Cyn îşi zicea - spera - că el îi luase în seamă dorinţa. Cînd deodată îi auzi vocea chiar lîngă ureche:

— Şi tu ai vrut-o, la fel de mult ca şi mine, Cyn.

Se uită la el fără să-şi poată stăpîni un pufnet ofensat.

— Pe cine eşti tu furioasă? o întrebă liniştit. Pe tine, pentru că ţi-a plăcut? Sau pe mine, pentru că nu am făcut în aşa fel încît să-ţi placă?

— Nu mi-a plăcut!

Asta îl scoase din sărite.

— Pe dracu' nu ţi-a plăcut! Doar nu te-ai prefăcut, iar eu şi mai puţin, să fiu al naibii! N-ai decît să te minţi pe tine însăţi, dacă asta-ţi face bine, dar asta va fi o minciună.

Uitîndu-se la bucăţelele alea de fructe uscate, Cyn McCall îşi dădu seama deodată cît de dezgustător arătau.

— Brandon, te implor!

— Aşa-mi place să le fac, mami, că atunci le ţii pînă la urmă.

Oftînd, Cyn clătina din cap a resemnare. Tocmai atunci în bucătăria însorită intră mama ei, astfel că îi auzi oftatul.

— Ce s-a întîmplat? De ce te-ncrunţi, Cynthia? Ladonia se îndreptă glonţ spre vasul cu cafea şi-şi turnă o cană.

— Nepotu-tău scoate bucăţile alea de fructe din fulgii de porumb şi le înşiră pe marginea farfuriei.

— Foarte ingenios.

Cyn o săgetă întîi pe mama ei, apoi îşi aţinti privirile pe grişul ce picura din fiecare fruct uscat aşezat prea în afara marginii.

— Eu încercam să-i îndrept purtarea, mamă, nu să-i apreciez spiritul creator!

— Te-ai sculat cumva cu faţa la cearceaf? Şi astăzi?

Între cele două întrebări, Ladonia Patterson făcuse o pauză, şi nu întîmplătoare. Era felul ei subtil de a-i atrage atenţia că dispoziţiile acre se repetau cu o frecvenţă neplăcută.

Cyn făcu pe niznaiul, ca şi cînd n-ar fi priceput unde bate, şi şterse laptele de pe masă cu o cîrpă de vase.

— Mănîncă-ţi pîinea prăjită, Brandon.

— Pot s-o iau în cameră s-o mănînc şi să mă uit la Strada Sesana?

— Da.

— Nu.

Cele două contradictorii au fost răspunsuri rostite în aceeaşi clipă.

— Mami, ştii că i-am spus...

— Vreau să vorbesc cu tine, Cynthia. între patru ochi.

Ladonia îl ajută pe Brandon, care avea numai patru ani, să se dea jos de pe scaun şi îi înveli felia de pîine prăjită cu scorţişoară într-un şerveţel.

— Nu face firimituri, îi atrase atenţia şi-l bătu drăgăstos peste funduleţul pijamalei, împingîndu-l uşurel spre uşă; apoi se întoarse spre fiica ei. Dar tot Cyn a fost cea care a deschis focul.

— Manii, te rog să termini cu amestecul ăsta al tău de cîte ori încerc să-i fac observaţie lui Brandon.

— Dar nu despre asta e vorba.

Subţire, atractivă, proaspătă după duşul pe care-l făcuse în acea dimineaţă, Ladonia îşi scrută cu un aer ofensiv fata care stătea în picioare de partea cealaltă a mesei.

Cyn nu avea chef de predica părintească ce plutea în aer - o simţea cum se coace după miros, aşa cum putea adulmeca aburii de cafea. Drept care îi aruncă o privire ostentativă ceasului de la mînă.

— Trebuie să plec, altfel întîrzii ia slujbă.

— Şezi.

— N-am chef să încep ziua cu o ceartă.

— Şezi, repetă Ladonia calm. Cyn se prăvăli într-un scaun.

— Mai vrei cafea?