Ştefan Câlţia

Описание: ,, Vechiul mit al vieţii ca teatru şi-a găsit în arta lui Ştefan Câlţia un nou drum, un nou destin. Fidel viziunii figurative ca o formă a credinţei în Dumnezeu şi a universului creat de El, Câlţia ne oferă un repertoriu a tot ce există: chipuri de oameni, copaci, păsări, obiecte, toate prefăcute în personaje de teatru. În dubla lor existenţă, reală şi jucată în acelaşi timp, personajele şi fiinţele lui Câlţia ne îndeamnă, ca la teatru, să râdem şi să plângem în acelaşi timp; să ne descoperim pe noi înşine şi totuşi să ne întâlnim în mister.
Înaintăm, împreună cu personajele marilor compoziţii ale pictorului, în procesiuni, festine, comice şi dramatice totodată. Stăm la umbra unor copaci, aproape de păsările care sunt în acelaşi timp decor de teatru şi ale mâinii Domnului. Ne pun semne de întrebare peştii umanizaţi, sfetnici înţelepţi, ca într-o piesă de Shakespeare. Portretele feminine descind dintr-o lume a culturii ca formă de existenţă directă, profundă, nu ca un surogat al cotidianului. Ele se înscriu în lumea posibilelor eroine de tragedie sau comedie, după caz, intrate definitiv în veşnicia adevărurilor umane, ale efigiilor scutite de mondenităţi superficiale.
În ultima vreme, Ştefan Câlţia s-a apropiat de obiecte: obiectele cotidianului, dar ieşite din banal; obiecte - simbol din lumea marii culturi vizuale, nu întâmplător religioase. Culorile sunt acum mai linistite, mai reculese, obiectele au devenit personaje benefice. Şi totuşi, în alcătuirea lor, stăruie, ascunsă, o uşoară nelinişte, semn al experienţei vieţii ca teatru regizat de Dumnezeu."

(Amelia Pavel)


,,Nu ştiu dacă pot să spun clar că mă gândesc la ,,a zbura'', ci mai mult la ,,a pluti''. ,,A pluti'' înseamnă de fapt ,,a merge prin şi deasupra lucrurilor''. A pluti - până la urmă, gândul poate să te ducă la aceea că e vorba de o stare care aparţine numai sfântului, doar personajului ce reuşeşte prin har, prin tot ceea ce face, să umble pe deasupra lucrurilor fără să le atingă dar pe care, totodată, le însemnează, sau din care se şi hrăneşte... Senzaţia/starea de plutire este una în care personajul este neobosit... Plutirea reprezintă mersul nostru sublim''
(fragment dintr-un dialog de atelier cu Ştefan Câlţia)