Mănăstirea TISMANA (Județul Gorj, România)

Описание: Vă rog să activați subtitrarea în românește! - Please turn ON English subtitle!
Situată într-o zonă montană izolată, la circa 36 Km vest (auto) de Târgu Jiu, Mănăstirea Tismana este considerată a fi ctitorită de Sfântul Nicodim (de la Tismana) și sfințită în anul 1377 cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Într-o narativ mai romanțat, dar amintit în multe ghiduri turistice și religioase, Nicodim (născut în sudul Serbiei, dar cumva de origine vlahă, posibil aromână), după o perioadă de mari realizări pe Muntele Athos, pleacă însoțit de un grup de ucenici și ei sud-dunăreni, să găsească locul de construire a unei biserici conform unei viziuni divine. Locul este găsit aici la Tismana și ridică o primă biserică din lemn de tisă (de unde, probabil, și numele de Tismana). Pe fundațiile acesteia, cu sprijinul domnnitorilor din familia Basarab, respectiv Radu I (1377-1383, el fiind fiul domnitorului Nicolae Alexandru) ridică actuala biserică de piatră, lucrările fiind continuate și cu sprijinul fiilor acestuia, Dan I și Mircea cel Bătrân. Într-o cheie istorică, trebuie amintit că Nicolae Alexandru, în timpul domniei sale (1343-1364) a înființat în 1359 Mitropolia „Ungrovlahiei” (a Țării Românești), subordonată Patriarhiei (ortodoxe) de Constantinopole, prin aducerea lui Iachint, ultimul mitropolit al Vicinei. Iachint, în sprijinul lucrării sale, îl aduce de pe Muntele Athos pe (Sfântul) Nicodim care se va dovedi foarte vrednic ctitorind mai multe așezăminte monahale în Țara Românească: Vodița (1369), Tismana (1377), Gura Motrului, Vișina, Topolnița și Aninoasa, iar în Țara Haţegului, Mănăstirea Prislop (la sfârșitul secolului al XIV-lea). Mănăstirea Tismana este considerată a fi cea mai veche mănăstire cu viață chinovială (viaţă de obşte în care călugării pun toate în comun şi fac toate în comun) din Țara Românească. Prin daniile primite, a ajuns foarte bogată, având și un statut de independență, cumva similar Muntelui Athos. Prin poziția sa, a avut un rol promordial în apărarea credinței ortodoxe (a se citi, scut împotriva pătrunderii catolicismului), iar prin fortificațiile sale și un loc de refugiu pentru mari personalități ale vremurilor: Neagoe Basarab, Matei Basarab, Tudor Vladimirescu. De-a lungul secolelor, mănăstirea a trecut prin mari devastări și refaceri. De amintit că peștera învecinată, a Sf. Nicodim, a adăpostit în anii grei 1944-1947 tezaurul României, acum peștera fiind amenajată ca muzeu al acestui eveniment special. Din anul 1949, mănăstirea devine chinovie de maici.
Detalii privind construcția mănăstirii, pictura, sfintele relicve, veți găsi în videoclip activând subtitrarea.