Povestea unei femei israeliene care a supraviețuit unui atac terorist teribil

Описание: Atacurile teroriste lasă în urmă nu doar răni fizice, ci și emoționale, are au nevoie de multă vreme pentru a se vindeca. Am discutat în studioul nostru cu Kay Wilson, care a avut parte de un atac terorist oribil. Ea a scris o carte despre experiența ei pentru a ajuta la schimbarea lucrurilor în bine.
Fiind un ghid turistic israelian, de proveniență britanică, am mers cu o prietenă creștină, Kristine Luken, într-o drumeție în Israel pe cărarea National Trail, într-o zi de sabat, în urmă cu opt ani și jumătate. Am fost acostate de doi teroriști palestinieni, care ne-au ținut sub amenințarea cuțitului vreme de jumătate de ceas. Mi-au găsit cartea de identitate israeliană și au crezut că și Kristine era o evreică israeliană.
Ne-au legat, ne-au pus căluș în gură și pe ea au măcelărit-o în fața ochilor mei. În același timp, m-au înjunghiat de 13 ori și mi-au rupt 30 de oase. M-am prefăcut moartă, am reușit să mă ridic și să umblu aproape 2 km până am găsit ajutor.
E un miracol că ești în viață !
Nu mă simt tare bine cu ideea aceasta de miracol, fiindcă cineva a murit, dar sunt recunoscătoare că sunt în viață.
Ai scris și o carte despre aceasta, intitulată ''The Rage Less Traveled''. Spune-ne despre carte și motivul pentru care ai scris-o.
Am scris cartea fiindcă, în concepția evreiască, e un lucru important să depui mărturie și nu vreau ca viața sau memoria vieții lui Kristine să fie uitată. Am scris-o și cu gândul că mulți oameni au suferit lucruri teribile și e ca și cum cineva ar înregistra ce gândesc, să zicem că e lupta mea cu sindromul de stres postraumatic și, de cealaltă parte, sunt compatrioții mei și vreau să vorbesc despre cât de bine intenționat sau neîndemânatic e Israelul, lucruri de genul acesta. Am scris cartea și ca o alertă pentru lume, fiindcă eram la judecată cu teroriștii și vreau ca oamenii să știe că ei au spus cu gura lor, în fața judecătorului, și apare pe filmarea poliției, că ei au ucis-o pe Kristine Luken, o creștină americană, fiindcă au crezut că era evreică.
Nu vreau doar să-i informez pe oameni legat de motivul pentru care un american a fost ucis. Vedeți accentul meu britanic. Guvernul meu britanic, prin ajutor străin, trimite fonduri de milioane de lire sterline către Autoritatea Palestiniană și, în schimb, aceasta îi răsplătește pe ucigașii mei. Am scris și din acest motiv. Am scris și cu indicații scenice, pentru a arăta cât de frumos, de bine intenționat, de drăguț, de stângaci și ce să mai spun, de disfuncțional e Israelul.
Mulți oameni numesc acțiunea AP prin care răsplătește teroriștii că e o politică ''ești plătit să ucizi'' și tu încerci să lupți contra acesteia.
Așa este, și președintele Trump a tăiat finanțarea, Olanda a redus fondurile, însă guvernul britanic e îndărătnic. Apoi au mințit cu nerușinare, spunând că ei trimit fonduri doar pentru profesori și celor din sectorul sănătății, iar eu le-am cerut să dovedească acest fapt! Dovediți cu lux de amănunte!
Dacă aș spune despre cartea mea că e un memoriu, care înseamnă că e o parte din viața mea, vreau să spun că e tot atât de multă speranță cât și iad acolo. Niciun publicist de la New York, deși mi-au scris că e nemaipomenită, extraordinar de bine scrisă, nicio editură n-a vrut s-o publice. Am primit o scrisoare care scria că e din cauză că nu spun despre săracii și suferinzii de palestinieni. E strigător la cer, fiindcă, întâi, un memoriu e despre autor, nu despre alți oameni, dar apoi, încercând să fac o echivalare morală pe spatele meu rănit sau pe trupul neînsuflețit al prietenei mele, sau să încerc să fac morală sau un argument politic de pe urma morții Kristinei, ar fi ceva strigător la cer.
Evident, ai trecut prin iad. Cum vezi ideea de speranță acum ? Care e speranța pe care vrei s-o transmiți ?
Se spun multe clișee, cum că timpul vindecă, Domnul are un plan și uneori nu funcționează doar a spune acestea, dar speranța am găsit-o în consecvența și loialitatea oamenilor, a poporului meu și a creștinilor deopotrivă. Contează faptul că suntem prieteni, nu că ne dăm sfaturi, ci că suntem prieteni și trecem împreună prin toate acestea. Poporul evreu a avut o lungă istorie de pogromuri și suferință și încă n-am scăpat, se pare. La fel e și în cazul meu și al oricărui alt supraviețuitor al terorismului. Încă suntem aici ca popor și aceasta e o speranță eternă.
Cu ce vrei să rămână oamenii când vor citi cartea ?
Mi-ar plăcea să rămână cu înțelegerea că moartea Kristinei nu a fost degeaba, deși ea nu mai poate fi readusă la viață, dar să fie indignați de nedreptatea salariilor teroriștilor și de faptul că o creștină a fost ucisă fiindcă s-a crezut că era evreică. Mi-ar plăcea să rămână și cu dorința de a trece la acțiune. Dacă nu sunt din America, să facă lobby pe lângă guvernele europene ! Iată ce mi-ar plăcea să se întâmple ! Aș dori și să poată veni în Israel și să le fiu ghid.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 284 - iulie 2019. Ultimele stiri crestine: https://alfaomega.tv/stiri