Ep. 20. Să ne lipim de oamenii duhovnicești; Cum să postească cei bolnavi?

Описание: Cei mai slabi duhovniceşte, dacă rămân uniţi cu cei mai tari – fapt care depinde de petrecerea în acelaşi loc – se vor bucura şi ei, în viaţa viitoare de bunătăţile de care se vor bucura aceia. Iubindu-i pe aceia, cinstindu-i pe aceia, primesc în ei ceva ce au aceia. Se produce o comunicare a stării de suflet de la cei mai înaintaţi duhovniceşte la cei mai puţin înaintaţi. Cei mai înaintaţi duhovniceşte nu vor putea fi despărţiţi de aceia nici când se va revărsa toată cunoștința şi toată desăvârşirea comuniunii depline cu Dumnezeu în aceia. Există o sobornicitate interioară între cei de pe trepte duhovniceşti mai înalte şi cei de pe trepte duhovniceşti mai joase. Aceasta implică o mare răspundere a celor mai tari pentru cei mai slabi; cei mai tari trebuie să se facă iubiţi de cei mai slabi prin felul lor de a se purta cu aceia. De altfel, aceasta e şi o urmare inevitabilă a stării lor duhovniceşti mai înalte. Dar aceasta nu-i scuteşte nici pe cei mai slabi de a-şi deschide sufletul cu înţelegere către cei mai buni. Astfel, dacă există într-un anumit loc câţiva foarte înaintaţi duhovniceşte, se pot mântui toţi. Dar dacă nu există câţiva din aceştia, viețuirea la un loc, prin pildele rele pe care și le dau unii altora, poate înmulți tot mai mult răul în toți.










00:00:00 - Introducere
00:02:52 - Cei tari poartă neputințele celor slabi
00:05:21 - Să căutăm pe oamenii duhovnicești din zilele noastre
00:07:04 - Să ne ferim de oamenii care nu ne prilejuiesc virtutea
00:09:49 - Greutatea în a sta lângă un om duhovnicesc
00:13:22 - Nu cere Dumnezeu de la cei bolnavi cu trupul înfrânarea
00:15:33 - Boala ține loc de post
00:16:54 - Nu cele ce intră în om îl spurcă, ci cele ce ies din el
00:17:31 - Pofta îl spurcă pe om
00:18:53 - Răbdarea bolii cu nădejde
00:19:49 - Deznădejdea e marea bucurie a diavolului
00:20:53 - Neputința de a conștientiza continuu că Domnul ne iubește