Tudor CHIRIAC, Grigore VIERU – FLOARE CIUCIULENI (Remix. Subtitrat. NOU)

Описание: FLOARE CIUCIULENI

CODUL SEMANTIC
(și mai mult decât atât)

Eu m-am născut la Ciuciuleni. Acolo am copilărit, acolo am simţit înfrățirea cu pământul umblând desculţ, acolo ajungeam la muncile câmpului înainte de răsăritul soarelui, acolo începeam lucrul zicând împreună cu mama, Doamne ajută!

Când spun astăzi Floare Ciuciuleni, eu spun Muzica românească – matricea noastră identitară; spun Orchestra Lăutarii în format SIMFONIC – cel mai important brand de identitate ROMÂNEASCĂ; spun Nicolae Botgros – cel mai mare Lăutar al tuturor timpurilor; spun Grigore Vieru – unic în toată poezia universală prin chipul Mamei, cizelat până la desăvârșire; spun părinții mei – Vasile și Olea-Ileana Chiriac – cei care mi-au dat „șapte ani de-acasă”, împreună cu toată spiritualitatea satului, de la întemeiere, până am plecat și eu în lume. Lucrul asupra partiturii a însemnat pentru mine un popas... în CURGEREA VEȘNICIEI de la Ciuciuleni.

Dar să le luăm pe rând, consătenii mei dragi să simtă conștiința valorii de sine.
Piesa Floare Ciuciuleni a fost compusă în anii ’80 ai secolului al XX-lea, când s-a reinstituit Hramul satului. Ea este concepută în caracter de Joc mare moldovenesc – gen muzical marcat cu semnul NOBLEŢEI, prin înseși datele sale arhetipale...

Ciuciulenenii mai au şi alte particularităţi ce îi definesc:
un grai ce diferă de cel al satelor din apropiere, dar care se aseamănă cu graiul bucovinean şi cu cel ardelenesc.
o apă ce curge de-a lungul satului – Cogâlnicul – care, de-ar putrea vorbi, ar spune multe din câte a văzut în lunga sa existenţă pe harta ţării.
o împărţire neobişnuită a localității lor – satul Ciuciuleni se împarte în patru părţi: suta I, suta a II-a, suta a III-a şi suta a IV-a (suta, de la „Sutaș” = Comandant peste o sută de ostași, în vechea organizare militară a țării. (DEX.)).
Datele respective trebuiau să se regăsească în substanța muzical-poetică a acestui ópus, de aceea am convenit cu Grigore Vieru să revenim la el (distinsul poet însă nu a mai apucat...).

Din sonosfera Ciuciuleniului de altădată face parte și semnalizarea cu cornul de berbec, prin care ciobanul de pe suta a II-ua, Gheorghe Jomiru, anunța sătenii să dea oile la păscut. Același semnal se auzea și seara, la întoarcere: „tu-tu-tu-tuuu!”... și lumea deschidea porțile, iar oile nu greșeau niciodată ograda lor. Astfel, ciuciulenenii trăiau în armonie... cu vietățile... cu natura... cu întreg Universul. Semnalul de corn se aude de fiecare dată la începutul refrenului (pe cuvintele „azi în sat la noi e hram”)... ca o semnificație discretă... dar și ca o veșnică amintire de nanu Gheorghe Jomiru (că m-a botezat).

Ciuciulenenii au avut și o fanfară renumită. Primașul era trompetistul Vasile Sava. Trăia vizavi de noi, pe malul celălalt de Cogâlnic. Îl auzeam cum studia... în fiecare dimineață, ca profesioniștii! În loc de „note lungi” (ca la conservator), cânta doine! Atât de frumoase, încât tata, mare fan, lăsa barda din mână și asculta parcă vrăjit de frumusețea lor... Erau doinele, care la nunți punctau momentul despărțirii mireselor de părinți, impresionând femeile până la lacrimi... că ele le știau rostul. Riturnela trompetei solo să fie în amintirea lui moș Vasile Sava, cel care a produs atâtea bucurii muzicale consătenilor săi! Nici nu a visat moșul să cânte vreodată în asemenea orchestră... însoțit de un contrapunct la violoncele, viole, viorile prime și cele secunde... spațializat atât de amplu, încât parcă umple tot spațiul dintre cer și văile de la Ciuciuleni.
Sunetele vibrafonului, cu vibrato-ul lor „cosmic”, pogoară dintre stele ca un dumnezeesc dangăt de clopot... ca o binecuvântare peste sat și peste lumea de acolo.

Piesa Floare Ciuciuleni este găndită să fie atât de firească, încât pare veche ca veșnicia... ca imnurile din Grecia antică, concepute după principiul cor-corifeu... aducând, totodată, elemente de modernitate în paternul basului... sistemul intonațional... cel armonic... orchestral etc. În acest sens, Floare Ciuciuleni doreşte să rămână o mărturie că ciuciulenenii, pe acest pământ rânduit lor de Dumnezeu, au creat valori, au fost oameni harnici şi au sărbătorit frumos.

Din copilărie țin minte că la Ciuciuleni, soarele răsărea de după deal lângă casa noastră... și asfințea deasupra lutăriei, după dealul din partea opusă... urmând un parcurs ca o metaforă: din lut ciuciulenenii și-au construit casele... satul... în același lut se întorc, pentru a nu se despărți de vatra lor nici după...

Dragii mei consăteni, ascultați câtă măreție, demnitate și dor neostoit este în acest cântec cu nume de Floare!.. Primiți-l în sufletele voastre... să lucreze... întru rodire.
Cu drag Tudor Chiriac.

Interpreți:
Gianina Ribana CREȚU - Opera Română Iași
Surorile OSOIANU
Capela corală Modova - dirijor Gabriela TOCARI
Orchestra Simfonică a Companiei Tele-Radio Moldova - dirijor Gheorghe MUSTEA
Orchestra Lăutarii - dirijor Nicolae BOTGROS